sâmbătă, 5 martie 2011

Primul meu "Te iubesc"





 "When you were young and your heart was an open book"

  Cred ca eram intr-o zi de februarie cand te-am vazut pentru prima data.Eram in ultimul metrou de 11.30 inspre statia Costin Georgian.Amandoi stateam, unul-langa-altul in ultimul vagon, lipiti de parca nu mai aveam loc de-atata lume.Si eram singurii oameni din vagon si ne priveam pe furis din cand-in-cand.Imi pareai atat de frumoasa incat imi era atat de teama sa ma uit in ochii tai si sa respir.Parul tau saten, ochii tai verzi si mirosul tau de tigari mentol inca imi bantuie visele in noapte.
  Stiam ca te cunosc, te mai vazusem vag, tot prin metrou dar niciodata atat de aproape.Ma simteam de parca intregul univers mi-a trecut prin fata ochilor de nenumarate ori iar eu n-am avut bunul simt sa-l privesc indeaproape si sa-mi dau seama cine e.L-am evitat atata timp.
  Nu obisnuiam sa intru in vorba cu tipe pe care le vedeam pe strada, la teatru, in metrou sau oriunde doar pentru ca le placeam.Credeam chiar ca e usor stupid.Sau cel putin asta vroiam sa cred deoarece mi-era teama sa nu creada ca sunt vreun ciudat, vreun obsedat care se baga in seama cu toate tipele ce i se ivesc in drum.Dar la tine era ceva special, nu era o simpla atractie, era o energie care ma facea sa vreau sa te am si care ma facea sa ma simt mai viu ca niciodata.Asa ca mi-am intors capul, am privit in ochii tai si ti-am povestit de ce mi-e mie frica sa intru in vorba cu tipele din metrou.Tu ai ras si am facut cunostinta.Am aflat ca stai pe langa mine.
  Am iesit din metrou si am urcat la suprafata.Era bezna.Toate luminile din zona erau stinse.M-am oferit sa te conduc acasa iar tu ai acceptat.In cateva zile urma sa vina primavara si, desi, nu era foarte frig afara iar zapada incepuse sa se topeasca, afara inca ningea.In fata blocului tau era o banca ferita de vant.Te-am intrebat daca mai ramai la o tigara iar tu ai acceptat.A fost cea mai placuta tigara din viata mea.Si n-a fost numai una, au fost mai multe pentru ca stand pe banca si vorbind, parca nu mai vroiam sa ne despartim unul de celalalt.Am stat cam o ora si am vorbit despre noi si despre prieteni comuni de care nu aveam idee niciunul ca se cunosc.La momentul acela ni se parea foarte ciudat ca nu ne cunoastem de-o viata si in timp ne vorbeam unul altuia simultan si  foarte repede incepusem sa nu mai intelegem nimic si ne-am sarutat.Cam asa a inceput totul.
  N-am avut curaj sa te privesc in ochi.Atunci, cu ochii indreptati la stele si cu vocea tremuranda si plina de emotii, ti-am spus, pentru prima data, “te iubesc”.N-a trecut nicio secunda si mi-ai spus ca si tu ma iubesti si ca vrei sa nu ne mai despartim vreodata.
  Saptamanile treceau si afara era din ce in ce mai cald.La fel si in sufletul meu.Totul parea rupt dintr-un basm in care cei doi indragostiti erau predestinati unul altuia si urmau sa isi petreaca tot restul vietii impreuna.Ne intalneam zilnic.Petreceam majoritatea timpului impreuna si, cand nu eram unul langa altul, vorbeam la telefon tot timpul si nu treceau cinci minute fara sa ne trimitem vreun mesaj.
  Dupa doua luni dezastrul ce urma sa apara a inceput sa se contureze cate putin.Era clar.Era evident.Eu te iubeam mai mult decat ma iubeai tu.Faptul ca eu ajunsesem sa te caut tot timpul si sa iti cer sa ne vedem cat mai des a avut un efect pe care il numim cu totii “psihologie inversa”.Se regaseste in absolut toate fiintele si, daca stii sa-l folosesti, poti avea tot ce iti doresti, aceasta forma de psihologie fiind una dintre cele mai bune metode de manipulare.Dar eu nu stiam.Nu stiam nimic. Toata dragostea pe care eu ti-o aratam s-a revarsat asupra mea si te-a facut sa nu-ti mai pese de mine.Si la randul ei, aceasta nepasare m-a facut pe mine sa te iubesc mai mult.Degeaba flori, degeaba rugaminti.Totul era compromis.Intr-un final ne-am despartit si nu ne-am mai vorbit unul altuia niciodata.
  Pentru mine a fost o lectie de viata foarte importanta pe care nu o voi uita niciodata.Uitandu-ma acum in trecut imi dau seama ca, pentru a stii sa castigi, trebuie sa pierzi de cat mai multe ori posibil.

5 comentarii:

  1. Wow, I must say this is beautiful.
    Pur si simplu stateam..'cu sufletul la gura', fiind curioasa sa alfu ce va urma. O poveste frumoasa, and yet so sad.
    Daca acest post este un rezultat al imaginatiei tale, bravo! Daca s-a intamplat intr-adevar, I'm sorry..dar stii cum se zice 'omul cat traieste invata'. Daca nu am gresi, nu am fii in stare sa ne imbogatim cunostintele si totul ar fii mult prea..perfect, which is not good.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Alexandra.multumesc, postul are la baza mici adevaruri puse cap-la-cap ce creeaza conceptul fundamental.In rest, este pur fictional.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Ash. Oh..am inteles. Oricum ar fii, it's very well written!
    Felicitari pentru un post atat de..emotional, as putea zice. Nu sunt foarte multi care reusesc sa iti atraga atentia prin mici, diverse, marunte 'chestii' si pe care sa le converteasca in ceva..awesome[!] like you did. Din nou, bravo!

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite cum am stat sa citesc eu tot postul asta . Bravo ! Nu te-ai lasat de scris,succes in continoare si cat mai multa imaginatie . Stefan,fostul coleg de banca.

    RăspundețiȘtergere
  5. At least you didn't get in the friend-zone.



    LOL.

    RăspundețiȘtergere

Real Time Web Analytics